7 mar. 2011

Adio oraş, adio Cetate! Scrisoare deschisă către cei care iau decizii în oraşul Alba Iulia. De Simona Branişte Zărnescu, sociolog

,, Stimaţi edili şi arhitecţi responsabili, Sunt un cetăţean care obişnuieşte să se implice în viaţa oraşului. În 1998 am avut iniţiativa de a protesta împreună cu familia mea şi câţiva prieteni împotriva traficului prin porţile Cetăţii. Poate vă este greu să credeţi că acest fapt a fost posibil şi că a fost tolerat de autorităţi.
Am organizat în anul 2007 o tabără interdisciplinară de urbanism cu tema Integrarea Cetăţii în viaţa oraşului cu scopul găsirii unor soluţii urbanistice, peisagistice şi de arhitectură care să apropie locuitorii de Cetate. Tabăra a fost sprijinită financiar de către Primărie însă soluţiile nu au fost luate în considerare. În octombrie 2009, împreună cu câţiva tineri arhitecţi am editat o foaie de atitudine urbană,...............
În aceste zile se execută în Alba Iulia acel proiect pentru care propuneam o reevaluare în sensul păstrării şi reabilitării peisagistice a parcului Cetăţii. Opinia mea este că acest plan oferă soluţii discutabile din punctul de vedere al nevoilor cetăţenilor şi mă refer la reducerea de 6 ori a spaţiilor verzi din Cetate. Distrugerea unui parc e condamnabilă nu numai din punct de vedere ecologic cât şi social. Mulţi dintre noi suntem legaţi sentimental de acest parc. Mă opun categoric acestui plan de defrişare prin care este imitată Piaţa Mare din Sibiu şi susţin elaborarea unui proiect interdisiplinar de peisagistică şi urbanism.
Poate fiecare dintre dumneavoastră are un loc în oraş la care ţine, care l-a făcut să se simtă bine, care i-a indus o anumită atmosferă. Pentru mine acest loc este latura Catedralei romano-catolice cu acei copaci uriaşi care mi-au inspirat din adolescenţă o atmosferă europeană. Acolo şi numai acolo oraşul meu este european. Înţeleg din planul de urbanism că în curând acei copaci vor fi tăiaţi. Mă gândesc cu tristeţe şi cu un sentiment apăsător de resemnare la acest fapt pentru că înţeleg că cetăţenii nu mai pot schimba nimic din ce s-a stabilit deja de către dumneavoastră. N-o să-i mai pot arăta copilului meu locul meu preferat. E momentul unei despărţiri de ce am drag şi poate trebuie să-mi caut un loc frumos altundeva în lumea asta mare.''

Prezentul articol aparţine doamnei Simona Branişte Zărnescu, iar textul articolului poate fi găsit integral pe http://www.albaiulianul.ro
Trimiteți un comentariu